7 m. Sensibilitatea este o trăsătură frumoasă care ajută o persoană de multe ori în viață, dar poate fi și un obstacol. În special în copilărie, din punctul de vedere al semenilor, sensibilitatea este considerată o slăbiciune, iar copiii care sunt mai sensibili percep și ei situațiile dificile în care se găsesc pe parcursul dezvoltării. Cum să-i ajutăm să facă față momentelor dificile și să facă față sentimentelor sale?
Știați că până la 33% din populația lumii sunt persoane foarte sensibile? Aceștia sunt adesea copleșiți de stimuli emoționali și fizici pe parcursul vieții, iar din punctul de vedere al persoanei „obișnuite”, multe situații sunt trăite prea intens. Respirația accelerată, lacrimile, problemele cu stomacul, dar și alte manifestări fiziologice pot fi un simptom de hipersensibilitate la copilul dumneavoastră.
Cu toate acestea, trebuie remarcat de la început că, sensibilitatea este o proprietate care are multe avantaje. Ea duce la empatie, conștientizare de sine și creativitate. Cu toate acestea, înainte ca, copilul să ajungă la stadiul în care își percepe sensibilitatea ca pe un dar, trebuie să meargă un drum lung în care are nevoie de ajutorul și sprijinul părinților săi. Citiți câteva sfaturi simple pentru a vă ajuta copiii (dar și pe dumneavoastră) să-și găsească drumul într-o lume provocatoare și zgomotoasă.
Nu le ușurați sentimentele
Copiii sensibili simt de foarte multe ori că reacțiile lor emoționale sunt inadecvate, mai ales dacă părinții, colegii, dar și profesorii le ușurează, îi resping și nu îi înțeleg. Cel mai valoros lucru din punctul de vedere al unui copil sensibil este dacă părintele, le acceptă sentimentele, confirmând astfel într-un fel validitatea acestora. Nu trebuie sa încercați sa rezolvați problema care ii deranjează cu orice preț, în multe cazuri este suficient să vorbiți deschis cu copiii prin ce trec.
În loc să îi puneți întrebări (De ce ești atât de speriat? De ce crezi că nu te place nimeni? De ce nu ai reușit astăzi?) Confirmați-le sentimentele (Sunt convis/ă că, ai avut o zi grea. E trist că un coleg de clasă ți-a spus așa ceva. Să nu-ți fie rușine că ți-e frică, uneori și mie îmi este frică de unele lucruri). Cu această tehnică, veți începe procesul de a face față situațiilor dificile la copii, o conversație comună îi va calma și ei vor învăța treptat că, sensibilitatea chiar nu este dăunătoare.
Este foarte important să nu ignorați sentimentele copiilor și să nu le ușurați. Dacă copiii mici nu dezvoltă niciun instrument pentru a face față situațiilor dificile, aceștia pot avea tendința de a avea soluții mai puțin sănătoase și nedorite la pubertate și la vârsta adultă. Spuneți copiilor că, pot apela oricând la dvs. în momente dificile și dezvăluiți-le propriile sentimente.
Nu evitați să denumiți sentimente
Identificarea și numirea sentimentelor îi poate ajuta foarte mult pe copii să-și regleze experiența emoțională. Învățați copiii cuvintele prin intermediul cărora numesc sentimentele și creați situații model cu copiii în care își vor exprima acele sentimente. Dacă observați că, copilul dvs. se închide în el și nu mai comunică, încearcați să vă gândiți ce ar fi putut cauza această acțiune. Poate fi un lucru mic la prima vedere, o schimbare de rutină, prin care copilul trece mai greu. Este obișnuit să mănânce o felie de pâine la micul dejun, dar dvs. i-ați dat azi o baghetă? Și acest lucru poate duce la o reacție de hipersensibilitate care trebuie abordată și copilul trebuie întrebat direct dacă aceasta este problema.
Copiilor mai mici s-ar putea să le fie rușine sau să nu știe cum să-și exprime sentimentele verbal. Puteți folosi mijloace de comunicare non-verbale, cum ar fi cărți ilustrate cu emoții, cărți pentru copii sau simple desene care arată sentimentele de bază. De asemenea, puteți adresa copiilor întrebări la care sunt să le fie ușor de răspuns cu „da”, „nu”, „poate” sau „nu știu”. La prima vedere, aceasta pare a fi o cantitate mică, dar întrebările adresate corect vă vor duce în cele din urmă la miezul problemei.
Pregătiți-vă pentru tot
Copiii sensibili caută o rutină pentru că, știu exact la ce să se aștepte. Este speriat copilul dvs. de prima zi de școală și nu știți cum să-l calmați? Contactați viitorul său profesor/profesoară și rugați-l/o să vă lase să-i prezentați clasa în care elevul își va petrece cea mai mare parte a timpului. Copilul se va familiariza cu noul mediu și va fi mai bine pregătit pentru ceea ce îl așteaptă înainte de a începe școala.
Mulți copii sensibili sunt reticenți în a se întâlni cu colegii, deoarece se tem de reacțiile lor și de ceea ce cred alții despre ei. Această frică îi băntuie și pe adulți. Dacă copilul dumneavoastră se află într-o astfel de situație, vă vor ajuta exercițiile de respirație sau mișcările motorice, cum ar fi jocul cu plastelină sau strângerea unei mingi de spumă moale. Toată lumea întâlnește opinia celorlalți în viață, dar copilul își amintește opiniile care îl privesc în mod direct. Încearcați să-i învățați pe copii că, ceea ce cred alții despre ei este problema altora și nu a copilului dvs.
Creați spații și limite sigure
Copiii sensibili primesc mai multe informații din mediul înconjurător, pe care, de asemenea, le admit și le analizează mai mult. Din acest motiv, este important să creăm locuri sigure pentru copii acasă și să stabilim anumite limite. Copilul dvs. primește noi informații despre anxietate de pe internet? Stabiliți un loc acasă în care utilizarea telefonului mobil și a laptopului va fi interzisă, iar dacă acest loc este de ex. camera de zi, nu ascultați nici știrile acolo în prezența copilului. Înțelegeți-vă cu copiii să priviți împreună știrile din lume la ora stabilită din zi, dar în afara acestei ore vă veți concentra pe altceva.
Reacțiile excesiv de sensibile pot fi cauzate și de numărul de stimuli la care sunt expuși copiii în timpul zilei. Nu planificați prea multe activități pentru copii pentru o zi, deoarece acest lucru poate duce la probleme cu somnul la sfârșitul zilei. Dacă știți că, copilul dvs.așteaptă un club sportiv sau chiar un meci, nu planifica o sărbătoare în familie în aceeași seară. Copiii au nevoie să se relaxeze, să-și încarce bateriile și să-și lase spațiu pentru procesarea sentimentelor. Dacă copiii (nu doar cei sensibili) sunt 110% ocupați în timpul zilei, nu vor avea timp să-și facă față emoțiilor și le poată depăși în cele din urmă.
Lucrați la disciplină
Copiii sensibili sunt foarte conștienți de ipocrizie și moralitate și, în multe situații, se întreabă dacă este corect de ce este așa și de ce cineva s-a comportat așa cum s-a comportat. Aceste calități merg însă mână în mână cu autocritica, care nu este întotdeauna adecvată și poate fi exagerată din punctul de vedere al părintelui. Este deci necesar să adaptăm posibilele pedepse la autocritica și să ținem cont de faptul că, un copil sensibil se va pedepsi singur pentru greșelile și eșecurile sale. Vreți să interziceți copilul să stea pe tabletă? Nu-i spuneți că îi luați tableta pentru că, este un copil rău. Încearca altfel: „Îți voi returna tableta când îți termini temele. Vei primi tableta înapoi dacă vei respect apromisiunea și îți vei face curățenie în cameră.”
Fiecare critică, pedeapsă sau remarcă negativă intră mult mai adânc în amintirile emoționale ale copiilor sensibili și durează în mintea lor ani de zile. Deosebit de periculos este sentimentul de rușine care îi poate determina pe copii să-i blocheze și să-i descurajeze de la multe activități în care au reușit. Copiii sensibili simt toate sentimentele din plin, iar rușinea pare să fie și mai mare. Dacă trebuie să mustrăți sau să pedepsiți copilul pentru ceva, nu faceți acest lucru în public și deloc în fața colegilor de clasă și a prietenilor. Mai bine vorbiți cu el și oferiți-i șansa de a-și corecta comportamentul.
Sensibilitatea nu este deloc o trăsătură proastă, ci mai degrabă greșit înțeleasă. Ajutați copiii sensibili să învețe să lucreze cu emoțiile și să le fiți un sprijin în momentele dificile. Drept urmare, ei vor deveni oameni care, prin natura lor sensibilă, îi vor ajuta pe alții.
